O brazdă de pămînt ne face cîinoși (7)

by Laszlo Alexandru

Pd_XXII_19

«nici vreodată jos, unde se urcă și se coboară natural, n-a fost mișcare așa iute să se poată egala cu aripa mea. Așa să mă-ntorc eu, cititorule, în acel triumf pios, pentru care-mi plîng ades păcatele și pieptul mi-l izbesc» (v. 103-108). Zborul călătorului a fost mai rapid decît orice mișcare de acest fel, văzută vreodată pe pămînt. Pe cît de mult își dorește poetul să revină în Paradis, pe atît de ferm ne asigură de viteza cu care a zburat în sus. “Aici pe pămînt, unde se urcă și se coboară prin forțele naturii, n-a fost niciodată o mișcare așa de rapidă să se poată egala în viteză cu zborul meu. Acel zbor nu se realizează prin urmare natural, ci prin virtutea supranaturală. Acesta e singurul caz unde urcarea lui Dante de la un cer la altul, cu trupul său, este fie și în trecere descrisă. În alte părți, el își dă seama de trecere doar după frumusețea sporită a Beatricei, sau după aspectul diferit al noului cer. Acest pasaj vine să confirme prezența în trup a lui Dante, în timpul urcării sale din Paradis, tocmai în clipa cînd sînt depășite cerurile planetelor și se intră în ultima regiune, a celor două ceruri, Înstelat și Cristalin, care nu mai sînt locuite de duhurile omenești și unde scena se va schimba complet” (Chiavacci Leonardi). “Așa să mă-ntorc eu, cititorule: acest apel la cititor, ultimul dintre cele șaisprezece presărate în poem, demonstrează, la fel ca pasajul precedent, solemnitatea pe care Dante vrea s-o confere momentului” (Chiavacci Leonardi).

Pd_XXII_20

«tu nu scoteai și vîrai pe foc degetul, pe cînd am văzut eu semnul ce urmează Taurul și-am fost în el» (v. 109-111). Pelerinul ajunge instantaneu în spațiul următor al Paradisului. “Dante urcă în al optulea cer, al stelelor fixe, unde se află constelația Gemenilor, precedată în Zodiac de cea a Taurului” (E.A. Panaitescu). “Tu nu scoteai și vîrai: inversare a succesiunii logice a acțiunilor (figură numită hysteron proteron), care face să apară de parcă s-a întîmplat mai întîi, prin viteza mare cu care se realizează, actul care de fapt trebuie să urmeze (aceeași figură de stil, pentru aceeași trecere de la un cer la altul, în cîntul II, v. 23-24)” (Chiavacci Leonardi).

Pd_XXII_21

«Oh, stele glorioase, oh, lumină plină de mare virtute, din care-mi recunosc, atîta cît este, talentul, cu voi se năștea și se-ascundea cu voi acela ce-i tatăl oricărei vieți muritoare, cînd am simțit mai întîi aerul toscan» (v. 112-117). Poetul înalță mulțumiri constelației Gemenilor, în care s-a născut el în Toscana și în care tocmai a ajuns, în zborul prin Paradis. “Dante s-a născut cîndva între 21 mai și 21 iunie, perioadă în care soarele este în conjuncție cu constelația Gemenilor care, după concepția astrologică a vremii, predispune la studiu și literatură (cf. despre aceasta Infern XV, 55-57; XXVI, 23-24; Purgatoriu XXX, 109-111)” (E.A. Panaitescu).

Spinello_Aretino1

Advertisements