Virtutea fără de obstacol (7)

Pd_XXIII_19

«‘Eu sînt iubire îngerească și mă rotesc în jurul înaltei voioșii, venite din pîntecele ce ne-a adăpostit dorința; și mă voi roti, doamnă din cer, pînă-ți vei urma fiul și vei îndivina suprema sferă, fiindcă acolo intri’» (v. 103-108). Arhanghelul Gabriel se prezintă ca înger al iubirii care se învîrte în jurul Sfintei Fecioare, îndemnînd-o să se întoarcă în înălțimile cerului. “Arhanghelul, așadar, coboară din Empireu pentru a o invita pe Maria să-și urmeze fiul în călătoria de întoarcere în sfera cea mai înaltă de unde ambii au coborît: mama nu se poate despărți de fiu și Empireul nu poate rămîne lipsit de creatura sa cea mai desăvîrșită” (T. Di Salvo). “Referința la pîntecele Mariei nu e doar un ecou din Evanghelie (Luca 1, 42), ci o aluzie precisă la trupul real cu care Maria, singura dintre ființele omenești, a intrat în Paradis, încît și prin acest statut special al ei, voioșia, fericirea sa sînt mai presus de ale celorlalte duhuri mîntuite, ea este perfectă, avîndu-și sufletul unit cu trupul” (Chimenz).

Pd_XXIII_20

«Așa melodia încercuită se pecetluia, și toate celelalte lumini făceau să răsune numele Maria. Mantia regală a tuturor volumelor lumii, ce mai tare arde și mai tare se-nsuflețește în răsuflarea lui Dumnezeu și-n deprinderi» (v. 109-114). Astfel se încheia cîntecul arhanghelului, iar numele Sfintei Fecioare era repetat de toate celelalte duhuri fericite. “Imaginea cu mantia care acoperă și protejează sărmanii, bolnavii, neajutorații și e adesea semn de realitate, este pe deplin medievală: Dante poate că s-a gîndit la numeroasele imagini cu Sfînta Fecioară Milostivă, împodobită cu o foarte largă mantie, sub care se adăpostesc cei care îi solicită ajutorul. Aici mantia este al nouălea cer, care le pune în mișcare pe celelalte, dar care este în strînsă legătură cu imaginea următoare, a maicii milostive, căreia i se adresează copilul fără apărare” (T. Di Salvo).

Pd_XXIII_21

«avea deasupra noastră malul lăuntric așa departe, că aspectul său, de unde eram, încă nu apărea: de aceea n-au avut ochii mei puterea să urmeze flacăra-ncoronată, ce s-a-nălțat după sămînța ei» (v. 115-120). La rugămintea tuturor, Sfînta Fecioară se înalță pe urmele lui Cristos către Empireu, traversînd al nouălea cer, care primește direct de la Dumnezeu orice impuls și-l transmite celorlalte ceruri. Acest al nouălea cer acoperă ca o mantie cerurile de sub el și împiedică deocamdată privirile lui Dante. “Malul lăuntric al cerurilor este suprafața concavă pe care ele o prezintă celui care urcă și care se învecinează cu cerul imediat precedent, pe cînd suprafața convexă este în exterior” (E.A. Panaitescu).

madonna2

Advertisements