Examenul de iubire creștină (7)

by Laszlo Alexandru

Pd_XXVI_19

«fiindcă o văd în oglinda adevărată, ce asemeni sie face toate lucrurile, dar nimic n-o face pe ea ca ele» (v. 106-108). Duhul fericit a putut citi deja gîndurile călătorului. Lucrurile se imprimă, toate, pe chipul lui Dumnezeu, însă ele nu pot să reflecte pe de-a-ntregul chipul lui Dumnezeu. “«Speglio» și «pareglio» sînt franțuzisme elegante; iar eleganța simetrică a terținei înnobilează conceptul întortocheat cu care lucrează, pe care interlocutorul și cititorii săi îl cunosc deja prea bine” (V. Sermonti).

Pd_XXVI_20

«Tu vrei să auzi cît e de cînd Dumnezeu m-a pus în grădina înaltă, de unde aceasta pe așa lungă scară-n sus te-a îndrumat, și cît mi-a desfătat ochii și dreapta cauză pentru marea supărare și graiul pe care l-am folosit și l-am făcut» (v. 109-114). Călătorul vrea să afle cît timp a trecut de cînd Adam a fost pus în Paradisul Pămîntesc, de unde Dante a fost apoi condus spre ceruri de către Beatrice; cît timp a stat primul om în Eden; din ce cauză a fost el de fapt pedepsit; ce limbă a inventat și a folosit Adam. “Numeroasele întrebări arată limpede că, după ce-a depășit uimirea provocată de vederea primului strămoș, interesul dantesc se îndreaptă spre probleme de caracter doctrinar. Adam este de fapt un pretext: îi lipsește o efectivă personalitate poetică” (T. Di Salvo).

Pd_XXVI_21

«Vezi, copile, nu că am gustat din lemn a fost în sine pricină de îndelungat exil, ci doar depășirea semnului. De unde l-a clintit doamna ta pe Virgiliu, patru mii trei sute și două învîrtiri de soare am dorit acest conciliu» (v. 115-120). Primul strămoș a fost pedepsit nu pentru lăcomia de-a fi gustat din fructul păcatului, ci fiindcă a încălcat porunca divină. El a rămas apoi 4302 ani în Limb, la marginea Infernului, așteptînd venirea lui Isus pentru a fi mîntuit. “Adam răspunde la cele patru întrebări formulate mai sus, începînd cu a treia, cea mai importantă, fiindcă se referă la natura păcatului originar. Temelia poziției dantești este un pasaj din Sfîntul Toma (Summa Theologica II, II, CLXIII, 1 sqq.): greșeala primilor oameni n-a fost un păcat de lăcomie, ci de trufie și de neîncredere în bunătatea divină” (E.A. Panaitescu).

Scuola_bizantina3

Advertisements