Mînia Sfîntului Petru (7)

by Laszlo Alexandru

Pd_XXVII_19

«Părțile sale mai joase și înalte așa-s de uniforme, că nu știu spune pe care a ales-o Beatrice pentru mine. Dar ea, care-mi vedea dorința, a început, rîzînd așa fericită, încît Dumnezeu părea să se bucure pe chipul ei» (v. 100-105). Toate părțile celui de-al nouălea cer sînt identice, iar Dante nu putea preciza unde anume a ajuns. Beatrice îi cunoștea dorința de-a ști unde se află și i-a zîmbit cu o frumusețe dumnezeiască. “Primul Mobil sau Cerul Cristalin este înzestrat cu «o viteză… aproape de neînțeles» (Convivio II, III, 9) pentru că, fiind cel mai aproape de Dumnezeu, dintre cerurile fizice, arde cel mai tare de dorința de a se apropia de El» și, fiind «diafan, sau cu totul transparent» (Convivio II, III, 7), este uniform în toate părțile sale, fiindcă «în timp ce toate celelalte ceruri conțin corpuri vizibile, cum sînt planetele și stelele fixe, iar Dante a intrat pe rînd în acestea, în Primul Mobil nu există corpuri vizibile, astfel că Dante nu poate spune în ce parte a sa a mers, fiindcă toate părțile sînt egale» (Porena)” (E.A. Panaitescu). “Fericirea care sclipea pe chipul Beatricei – un chip omenesc – este așadar însăși bucuria divină. O mai înaltă declarație despre divinizarea omului nu se poate face, nici măcar în limbajul teologiei” (Chiavacci Leonardi).

Pd_XXVII_20

«‘Natura lumii, ce potolește centrul și tot restul în jur pornește, aici începe ca de la izvor; și-acest cer n-are alta mai presus decît mintea divină, în care se-aprinde iubirea ce-l rotește și virtutea pe care o răspîndește» (v. 106-111). Principiul de bază al lumii, care menține pămîntul în centrul universului și rotește toate cerurile în jurul său, provine din al nouălea cer. Mai presus de Cerul Cristalin (sau Primul Mobil) nu există alt cer, care să-l includă – spre deosebire de situația cerurilor precedente. Deasupra sa se află doar mintea lui Dumnezeu, în care se aprinde iubirea. Aceasta pune în mișcare universul și răspîndește virtutea. “Structura fizică a universului, format dintr-un corp nemișcat (pămîntul) și corpuri mobile, care se rotesc în jurul acestuia (cerurile), își trage originea din acest cer, care «reglează cu mișcarea sa mișcarea de revoluție cotidiană a celorlalte, prin care în fiecare zi toate acelea își primesc (și trimit) aici jos virtutea din toate părțile lor» (Convivio II, XIV, 15)” (E.A. Panaitescu).

Pd_XXVII_21

«Lumina și iubirea într-un cerc îl cuprind, așa cum acesta pe celelalte; și-acel încins cel care-l încinge doar îl pricepe. Nu-i mișcarea sa altfel distinctă; dar celelalte-s măsurate de acesta, ca zece de jumate și cincime. Și felul cum timpul își ține rădăcinile în acest vas și-n celelalte frunzele, deja îți poate fi limpede» (v. 112-120). Empireul, compus din lumină și iubire, include în sine Primul Mobil, așa cum acest al nouălea cerc le cuprinde pe cele precedente (la fel cum cifra zece se măsoară prin jumătatea sa, cinci, și prin doi, care este o cincime din zece). Pe cînd celelalte sînt conduse de inteligențele angelice, acesta e condus doar de mintea divină. Mișcarea Primului Mobil este ca a celorlalte ceruri (adică el se învîrte în jurul Pămîntului, în 24 de ore). În funcție de mișcarea sa, se măsoară rotirea celorlalte ceruri. Originea mișcării lor se află în Primul Mobil, la fel cum o plantă își ține rădăcinile într-un vas. Aceste lucruri Dante este deja în măsură să le priceapă. “Primul Mobil înconjoară toate celelalte ceruri de sub el, dar nu poate fi plasat în nici un loc fizic: de fapt el este limitat numai de Empireu, cerul care este lumină pură (Paradis XXX, 39), care «nu e un loc în spațiu, ci a fost format doar de prima Inteligență (Dumnezeu)» (Convivio II, III, 11). Ottimo explică astfel: «a noua sferă nu se subordonează altui cer, ci numai minții divine; și de acolo își ia virtutea aceea pe care o are asupra cerurilor inferioare; iar din iubirea minții divine primește mișcarea și lumina, nu din altă parte»” (E.A. Panaitescu). “Intende (pricepe) are aici o semnificație teoretică și teologică mai bogată: este o pricepere echivalentă cu o creație, un gest al eternei creații divine, care este o ontologie intelectuală, de aceea ambele interpretări ale cuvîntului, ca «pricepe ce anume este» sau «domnește în mod direct» sînt parțiale sau parțial corecte, întrucît cuvîntul le cuprinde pe amîndouă, fiindcă priceperea divină înseamnă dăruirea esenței și felului de-a fi al creaturilor: a crea, a vedea și a domni totodată” (Sansone).

Miniatura_fiorentina1

Advertisements